Cea mai buna spirulina

Pe scurt: alege pudra sau tablete vandute la greutate, la 21 – 30 de bani gramul, si ia 3 – 5 grame pe zi. Capsulele costa de doua pana la patru ori mai mult pe gram si rezolva doar problema gustului.

Iar prima intrebare nu e ce marca, ci cata. O capsula pe zi e sub jumatate din doza cea mai mica folosita in studii.

Am deschis paginile produselor cu spirulina de pe eMAG si am notat gramajul declarat acolo unde apare, forma, numarul de bucati, pretul, nota si numarul de pareri. Sunt 17 produse, iar dupa ce am strans variantele aceluiasi produs raman 16 de la 12 marci.

Spirulina e mancare, nu medicament

E distinctia din care decurge tot restul articolului, si e singura categorie de pe site unde se aplica.

Spirulina e o cianobacterie, cultivata in bazine, recoltata si uscata. Nu se extrage nimic din ea si nu se concentreaza nimic: ce cumperi e alga intreaga, macinata.

De aceea tabelul ei arata ca al unui aliment, nu ca al unui supliment. Are calorii, proteine, grasimi si fibre, in proportii care se masoara in grame la suta de grame.

Comparati cu ce vand cutiile: o capsula de o mie de miligrame inseamna un gram de alga. Ca sa ajungi la dozele din studii ai nevoie de trei pana la opt astfel de capsule pe zi.

Din clipa in care privesti spirulina ca pe un aliment, intrebarile se schimba. Nu „ce forma se absoarbe mai bine", ci „cat costa gramul si cat pot manca dintr-o data fara sa imi displaca".

De ce o capsula pe zi nu inseamna nimic

E cea mai frecventa greseala din categorie, si vine direct din ambalaj.

Studiile clinice pe spirulina folosesc in general intre 3 si 8 grame pe zi, uneori mai mult, pe perioade de saptamani sau luni. Alea sunt cantitatile la care s-au masurat efectele.

O capsula de o mie de miligrame aduce un gram. Deci „una-doua capsule pe zi", cum recomanda majoritatea cutiilor, inseamna intre o treime si doua treimi din doza cea mai mica folosita in cercetare.

La comprimatele de cinci sute de miligrame socoteala e si mai proasta: ai nevoie de sase pe zi pentru trei grame.

De aici decurge si de ce pudra e alegerea rationala. O lingurita rasa are in jur de trei-patru grame, adica doza intreaga dintr-o singura miscare.

Si tot de aici vine de ce multi oameni spun ca nu au simtit nimic. Nu e neaparat ca spirulina nu face nimic; e ca au luat o fractiune din cat s-a studiat.

Pudra costa de patru ori mai putin pe gram

Cu doza corecta in minte, diferenta de pret dintre forme devine cifra care decide cumparatura.

Pe produsele la care se poate calcula, pretul merge de la 0,21 la 0,94 lei gramul. Capetele sunt limpezi: pudra si tabletele vandute la greutate stau la 21 – 30 de bani, iar capsulele numarate la 50 – 94.

La o doza de trei grame pe zi, asta inseamna saizeci si trei de bani pe zi din pudra si doi lei si optzeci si doi din capsulele cele mai scumpe. Pe un an, diferenta trece de sapte sute de lei.

Diferenta nu vine din calitate. Alga e aceeasi, uneori de la acelasi producator; ce se plateste e incapsularea si numararea.

Merita spus si unde comparatia se sparge. Doar 8 din 16 produse comparate publica destule date cat sa se poata calcula gramul, fie prin greutate declarata, fie prin miligrame pe bucata inmultite cu numarul de bucati.

Cel mai bun exemplu de capcana e un flacon cu trei sute de tablete: suna a cantitate mare, dar specificatiile spun o suta douazeci de grame, adica mai putin decat o punga de pudra de 125.

Capcana vitaminei B12

E cea mai raspandita informatie gresita despre spirulina si merita corectata limpede, fiindca are consecinte.

Analizele arata in spirulina cantitati aparent mari de vitamina B12. Problema e ca cea mai mare parte sunt analogi: molecule aproape identice, care se leaga de aceiasi receptori, dar nu indeplinesc functia vitaminei.

Mai rau, ocupand receptorii, ei pot interfera cu absorbtia B12-ului adevarat. Deci un supliment prezentat ca sursa de B12 poate lucra in directia opusa.

Consecinta practica e serioasa pentru grupul care cumpara cel mai des spirulina: veganii. B12 nu exista in alimente vegetale neimbogatite, iar spirulina nu e exceptia care se spera.

Cine nu mananca produse animale are nevoie de un supliment de B12 propriu-zis, si spirulina nu tine locul lui. E singurul punct din articolul asta unde o informatie gresita poate face rau, nu doar sa risipeasca bani.

Cele 62 de procente, in context

Procentul de proteina e cifra cea mai des citata despre spirulina, si merita pusa langa realitatea portiei.

Saizeci si doi la suta din greutatea uscata e, intr-adevar, mai mult decat are orice carne. Pieptul de pui, gatit, e in jur de treizeci la suta.

Diferenta e cat mananci. O portie de pui inseamna 150 de grame, deci vreo 45 de grame de proteina. O doza de spirulina inseamna 5 grame, deci in jur de 3 grame de proteina, adica jumatate de ou.

Cu alte cuvinte, spirulina e concentrata dar se consuma in cantitati mici, iar contributia ei la proteina zilei e neglijabila. Cine cauta proteina are in pudrele proteice comparate pe site o solutie de zeci de ori mai eficienta pe leu.

Ce aduce cu adevarat spirulina in cantitatile consumate sunt altele: fier, in cantitati notabile, si ficocianina, pigmentul albastru care ii da culoarea si care e subiectul majoritatii studiilor.

De ce conteaza de unde vine

E singura categorie de pe site unde provenienta produsului are un argument de siguranta, nu doar de calitate.

Spirulina se cultiva in bazine deschise. Ea absoarbe din apa ce se afla acolo, inclusiv metale grele, daca apa e contaminata.

A doua problema tine de alte alge. In bazinele prost controlate pot creste si cianobacterii producatoare de microcistine, toxine care afecteaza ficatul. Spirulina in sine nu le produce, dar recolta poate fi amestecata.

De aceea certificarea ecologica si un producator care publica analize conteaza mai mult aici decat la o vitamina de sinteza. Din produsele comparate, mai multe declara certificare ecologica pe ambalaj.

Riscul nu e motiv de panica: produsele vandute in Uniunea Europeana sunt supuse controalelor alimentare. E insa motiv sa nu cumperi cea mai ieftina punga fara nicio marca, doar fiindca gramul iese cu doi bani mai putin.

Ce arata studiile si ce nu

Spirulina are un numar surprinzator de studii pe oameni, dar mici si cu rezultate inegale.

Ce are sustinere rezonabila: scaderea modesta a colesterolului si a trigliceridelor, in studii pe cateva luni, la doze de 4 – 8 grame pe zi. Si o imbunatatire a parametrilor de anemie in unele cercetari, explicabila prin continutul de fier.

Ce are sustinere slaba: efectele asupra tensiunii, asupra glicemiei si asupra rezistentei la efort. Exista studii, dar mici, scurte si greu de reprodus.

Ce nu are sustinere: detoxifierea, slabitul si intarirea imunitatii in general. Sunt promisiunile de pe cutii si de pe paginile de vanzare, si nu au date in spate.

Cuvantul „detoxifiere" merita o precizare, fiindca apare in numele unui produs din comparatie: nu exista o definitie medicala a lui si niciun supliment nu inlocuieste ficatul si rinichii, care fac treaba asta permanent.

Pozitia rezonabila: un aliment dens in nutrienti, ieftin daca il cumperi ca pudra, cu cateva efecte modeste documentate. Nu un tratament, si nu un inlocuitor pentru altceva.

Gustul, si ce se face cu el

E motivul real pentru care jumatate din categorie se vinde in capsule, si merita tratat ca atare.

Spirulina are un gust puternic de alga, pe care unii oameni il descriu ca pe iarba de mare si altii pur si simplu nu il suporta. Nu e o chestiune de obisnuinta pentru toata lumea.

In apa simpla e cel mai greu de baut. In suc de portocale sau de ananas, aciditatea si dulceata il acopera mult mai bine. In smoothie cu banana, aproape dispare.

Nu se fierbe si nu se pune in mancare calda: caldura degradeaza ficocianina, pigmentul care e si principalul subiect al studiilor. Se adauga la final, in preparate reci.

Iar daca dupa cateva incercari tot nu merge, capsulele exista tocmai pentru asta. Costa mai mult pe gram, dar un supliment pe care il iei bate unul mai ieftin pe care il lasi in dulap.

Ce nu scrie pe pagina magazinului

La spirulina lipseste tocmai cifra care ar face-o comparabila: cate grame de alga cumperi.

Din 16 produse comparate, doar 8 publica destule date cat sa se poata calcula pretul pe gram. Restul dau numarul de capsule fara gramaj, sau gramajul fara numarul de bucati.

A doua lipsa e tabelul nutritional. Un singur produs il publica, si tocmai el arata ce e spirulina de fapt. La un aliment, tabelul ar trebui sa fie regula, nu exceptia.

A treia e provenienta. Intr-o categorie in care produsul absoarbe ce e in apa, tara si conditiile de cultivare ar merita spuse. Certificarea ecologica apare la cateva produse; analizele, la niciunul.

De aceea comparam pretul pe gram doar acolo unde se poate si spunem limpede la cate produse nu se poate. E singura cifra din care se vede cat costa o zi la doza care conteaza.

Iar preturile se schimba de la o zi la alta. Trecem data citirii in fiecare articol fiindca ea imbatraneste cel mai repede dintre toate cifrele de aici.

Cum alegi, pe scurt

Cinci pasi, in ordinea in care conteaza.

1. Gandeste in grame, nu in capsule. Doza din studii e 3 – 8 grame pe zi.
2. Alege pudra sau tablete vandute la greutate. Costa de doua-patru ori mai putin pe gram.
3. Imparte pretul la grame, nu la bucati. Trei sute de tablete pot fi mai putin decat o punga de 125 g.
4. Cauta certificare ecologica. Alga absoarbe ce e in apa in care creste.
5. Nu conta pe ea pentru B12. Analogii din spirulina nu inlocuiesc vitamina.

Si un lucru de retinut: e un aliment dens si ieftin daca il cumperi ca atare. Cumparat ca medicament, in capsule numarate, costa de patru ori mai mult si tot aliment ramane.