Cel mai bun seleniu

Pe scurt: alege 100 de micrograme, in forma organica, si nu il lua luni intregi fara motiv. E singura doza din comparatie care nu sare peste dublul necesarului, si costa saizeci si trei de bani pe zi.

Seleniul e mineralul la care distanta dintre cat iti trebuie si cat e prea mult e cea mai mica. De aceea nu se ia „ca sa fie" si nu se aduna din mai multe cutii deodata.

Am deschis paginile produselor cu seleniu de pe eMAG si am notat doza declarata acolo unde apare, forma chimica, numarul de capsule, pretul, nota si numarul de pareri. Sunt 18 produse, iar dupa ce am strans variantele aceluiasi produs raman 14 de la 13 marci.

Cel mai ingust interval dintre util si prea mult

Aproape toate mineralele au un necesar zilnic si o limita superioara, dar la seleniu cele doua sunt neobisnuit de aproape.

Necesarul unui adult e in jur de 55 de micrograme pe zi. Limita de siguranta acceptata e 300. Intre ele e un factor de cinci si jumatate.

Pentru comparatie, la vitamina C necesarul e in jur de 80 de miligrame si limita 2000, adica un factor de douazeci si cinci. La vitamina D, factorul e si mai mare.

Doza cea mai vanduta in comparatie e 200 de micrograme. Adica aproape de patru ori necesarul si doua treimi din limita, dintr-o singura capsula.

Consecinta practica: la seleniu nu poti aduna. O capsula de 200, plus o multivitamina care mai contine 50, plus doua nuci braziliene la micul dejun, si esti deja la limita fara sa iti dai seama.

De ce se vinde de patru ori cat trebuie

Cifra de 200 nu e aleasa la intamplare si nici ca sa para mai mult. Are o origine precisa.

Studiile mari pe seleniu, in special cele pe imunitate, pe functia tiroidiana si o cercetare mult citata pe cancer, au folosit doze in jur de 200 de micrograme pe zi. Producatorii au preluat cifra de acolo.

Problema e ca doza dintr-un studiu se aplica unei situatii anume, pe o durata anume, la o populatie anume. Studiile alea au fost facute in regiuni cu sol sarac in seleniu si pe oameni cu nivel scazut.

Pentru cineva care mananca variat si nu are deficit, 200 de micrograme zilnic ani la rand nu au un beneficiu documentat si se apropie de o zona pe care nimeni nu a studiat-o suficient.

Din produsele comparate, doar 4 trec doza in nume. Unul singur vinde 100 de micrograme, restul celor care declara ceva spun 200.

Regula practica: pentru intretinere, 50 – 100 de micrograme. Pentru 200 ai nevoie de un motiv si, de preferat, de o discutie cu medicul.

Organic si anorganic, la seleniu

Ca la magneziu si la calciu, forma chimica schimba ce se intampla cu mineralul in organism. La seleniu, diferenta e mai interesanta decat de obicei.

L-selenometionina e seleniul legat de metionina, un aminoacid. Organismul o trateaza ca pe metionina obisnuita si o incorporeaza in proteine, ceea ce creeaza o rezerva pe care o foloseste in timp.

Seleniul din drojdie imbogatita e tot o forma organica, obtinuta prin cresterea drojdiei intr-un mediu bogat in seleniu. E forma folosita in unele dintre studiile mari.

Selenitul si selenatul de sodiu sunt formele anorganice. Se absorb bine, dar nu se depoziteaza: ce nu se foloseste imediat se elimina.

Pentru administrare zilnica, formele organice sunt de preferat, fiindca dau un nivel mai stabil. Paradoxal, tocmai de aceea excesul se instaleaza si mai usor cu ele: ce se depoziteaza se si aduna.

Din produsele comparate, unul singur trece forma in specificatiile de pe eMAG. La celelalte o afli de pe cutie, cand scrie.

Legatura cu tiroida

E indicatia cu cel mai solid argument din toata categoria, si se vede si in cum sunt pozitionate produsele: mai multe din comparatie sunt construite explicit pentru tiroida.

Tiroida are cea mai mare concentratie de seleniu pe gram de tesut din tot organismul. Motivul e ca enzimele care transforma hormonul T4 in forma lui activa, T3, contin seleniu.

A doua legatura e cu protectia antioxidanta. Producerea hormonilor tiroidieni genereaza peroxid de hidrogen, iar enzimele care il neutralizeaza sunt tot selenoenzime. Fara seleniu suficient, glanda se autoagreseaza.

De aici si interesul pentru seleniu in tiroidita autoimuna, unde cateva studii au aratat o scadere a anticorpilor antitiroidieni. Rezultatele sunt promitatoare si inconsecvente, iar efectul asupra evolutiei bolii ramane discutat.

Ce ramane practic: seleniul e necesar tiroidei, deficitul ii face rau, iar suplimentul are sens la cine are un deficit sau o afectiune tiroidiana. In ultimul caz, decizia e a medicului, nu a ambalajului.

Nuca braziliana, alimentul imprevizibil

E cel mai bun exemplu din toata nutritia pentru cat de mult conteaza de unde vine mancarea.

O singura nuca braziliana acopera, in medie, necesarul zilnic de seleniu al unui adult. Nu exista alt aliment care sa faca asta dintr-o bucata.

Problema e variatia. Continutul unei nuci depinde de solul in care a crescut copacul, iar intre doua nuci din pungi diferite diferenta poate fi de cateva ori. Analizele publicate arata valori de la sub 20 pana la peste 90 de micrograme pe nuca.

Consecinta e ca o mana de nuci braziliene consumata zilnic poate depasi usor limita de siguranta, fara ca cineva sa creada ca a facut ceva nesabuit. Sunt nuci, nu suplimente.

Recomandarea uzuala e una-doua nuci pe zi, nu mai mult, si nu in paralel cu un supliment de seleniu. E singurul aliment obisnuit la care trebuie sa numeri bucatile.

De ce conteaza unde a crescut mancarea

Seleniul e unul dintre putinele minerale la care continutul alimentelor depinde masiv de geografie.

Plantele iau seleniu din sol, iar solurile difera enorm. Unele regiuni din Statele Unite si Canada au sol bogat; zone intinse din Europa, China si Noua Zeelanda au sol sarac.

De aceea aceleasi cereale, aceeasi carne si aceleasi oua pot aduce cantitati foarte diferite de seleniu, dupa unde au fost produse. Iar in Europa, aportul mediu e mai mic decat in America de Nord.

Asta explica si de ce studiile facute in zone cu sol sarac gasesc mai des beneficii ale suplimentarii: acolo chiar exista deficit de corectat.

Pentru un cumparator din Romania, concluzia practica e ca aportul nu se poate estima din ce mananci. Singurul mod de a sti e o analiza, iar ea se justifica doar daca ai un motiv anume.

Sursele alimentare de baza raman pestele, fructele de mare, carnea, ouale, cerealele integrale si, la mare distanta ca eficienta, nuca braziliana.

Cum arata excesul

Fiind mineralul cu marja cea mai ingusta, merita stiut ce inseamna concret prea mult.

Excesul cronic se numeste selenoza si apare de obicei peste 400 de micrograme pe zi, luate timp indelungat. Nu e o stare dramatica, dar e clara.

Semnele tipice sunt unghiile casante si patate, caderea parului, iritatii ale pielii, oboseala si un miros usor de usturoi al respiratiei, dat de compusii volatili pe care organismul ii elimina.

La doze mult mai mari apar si simptome digestive si neurologice, dar acolo vorbim de intoxicatii accidentale, nu de suplimente luate normal.

Vestea buna e ca simptomele dispar dupa oprire, fiindca organismul elimina surplusul in cateva saptamani. Nu ramane nimic permanent la nivelurile la care ajunge cineva din suplimente.

Cel mai frecvent mod de a ajunge acolo nu e o doza mare, ci adunarea: capsula de 200, plus o multivitamina, plus nuci braziliene, plus un produs pentru par si unghii care mai contine si el seleniu.

Cine are nevoie de supliment

Grupurile sunt mai inguste decat sugereaza numarul de produse din comparatie.

Cine are o afectiune tiroidiana, in special tiroidita autoimuna, si o discuta cu medicul. E indicatia cu cele mai multe date.

Cine are o alimentatie foarte saraca in proteine animale, fiindca pestele, carnea si ouale sunt sursele principale.

Persoanele cu boli care afecteaza absorbtia, cum e boala Crohn, sau cele hranite parenteral timp indelungat.

Cine traieste si mananca exclusiv produse dintr-o zona cu sol foarte sarac, situatie greu de stabilit fara analize.

In rest, la un adult care mananca peste sau carne de cateva ori pe saptamana, suplimentul de seleniu e printre cele mai dispensabile din toata categoria. Si, spre deosebire de alte minerale, nu e complet lipsit de risc luat la intamplare ani de zile.

Ce nu scrie pe pagina magazinului

La un mineral cu marja atat de ingusta, lipsa informatiei e mai suparatoare decat in alte categorii.

Prima e doza pe capsula. Doar 4 din 14 produse comparate o trec in numele produsului, iar in specificatii apare la unul singur. Cand vinzi ceva cu limita de siguranta la 300, cantitatea nu e un detaliu optional.

A doua e forma chimica. Un singur produs o declara in specificatii. Selenometionina si selenitul nu se comporta la fel, iar la administrare lunga diferenta conteaza.

A treia e o lipsa de avertisment: nicaieri in listari nu apare ca seleniul din mai multe produse se aduna. Cine ia si o multivitamina, si un produs pentru par si unghii, si o capsula de seleniu poate trece de limita fara sa stie.

De aceea comparam pretul pe capsula si nu pe microgram. E singura cifra corect calculabila din ce publica magazinul, iar restul se citeste de pe cutie, dupa livrare.

Iar preturile se schimba de la o zi la alta. Trecem data citirii in fiecare articol fiindca ea imbatraneste cel mai repede dintre toate cifrele de aici.

Cum alegi, pe scurt

Cinci pasi, in ordinea in care conteaza.

1. Vezi daca ai un motiv. Tiroida, alimentatie saraca in proteine animale, absorbtie afectata. Altfel, probabil nu.
2. Alege 50 – 100 de micrograme. 200 e doza din studii, nu doza de intretinere.
3. Cauta forma organica. L-selenometionina sau seleniu din drojdie.
4. Aduna ce iei deja. Multivitamina, produs pentru par, nuci braziliene. Totul se insumeaza.
5. Nu il lua la nesfarsit. Cure de cateva luni, cu pauze, nu administrare permanenta.

Si un lucru de retinut: la seleniu, mai mult nu inseamna mai bine in niciun punct. E singurul mineral din categoria asta la care cea mai mare doza de pe cutie e si cea mai proasta alegere pentru un om obisnuit.